Liga Campionilor a plecat la drum în sezonul 2011-2012 fără 19 campioane continentale!
Vremurile când Real Madrid juca în Malta, în Albania sau în Țara Galilor au apus de mult. Romantismul fotbalistic de la mijlocul secolului trecut a fost înlocuit de pragmatismul afacerilor în care se socotesc audiențe, minute de publicitate și salarii astronomice.
A fost odată ca niciodată. Cândva, deja demult, Liga Campionilor se numea Cupa Campionilor Europeni și aduna la start doar campioanele de pe continent, iar într-un format simplu oferea unor echipe mici și altfel necunoscute șansa unor meciuri mari și a unor întâlniri istorice. Era acea competiție romantică în care scorurile spuneau ele însele o poveste, an după an, ediție după ediție. În anii 60, Dundee United, Dukla Praga sau FC Zürich au jucat în semifinale, iar astăzi e de neînchipuit ca Partizan Belgrad, FC Bruges, Malmö FF, Panathinaikos, Leeds sau Borussia Mönchengladbach să ajungă în finală, așa cum au făcut-o în trecut.
Calificați la dat cu banul Poveștile Cupei Campionilor Europeni sunt astăzi uitate, acoperite de interesul pentru noile vedete, noile echipe imbatabile și eternele rivale pentru coroana supremă continentală. Câtă lume mai știe astăzi că în 1970, când a jucat finala, Celtic a făcut‑o cu un noroc imens? La propriu, pentru că scoțienii s-au calificat din turul al doilea după tragerea la sorți. Pierduseră la Lisabona cu Benfica, 0-3, câștigaseră acasă cu 3-0, așa că s-a dat cu banul. Iar Benfica, doar cu doi ani înainte, a trecut de turul întâi grație regulii golurilor marcate în deplasare. Reușise un 1-1 la Belfast, cu nord-irlandezii de la Glentoran, iar în retur a fost 0-0.
„Celebra” victorie obținută după ce s-a dat cu banul datează din 1964. În sferturile de finală, campioanele Angliei, Liverpool, și Germaniei, FC Köln, au terminat la egalitate cele două manșe, 0-0. A urmat un al treilea meci, la Rotterdam, încheiat tot egal, 2-2, de data aceasta și după prelungiri. Cei doi căpitani și-au ales cap sau pajură și astfel Liverpool a ajuns în semifinale. Unde a pierdut în fața Interului.
CCA a refuzat returul Mai sunt și poveștile cu echipe care au renunțat să mai joace manșa retur. După ce trecuse în primul tur de Lyn cu 8-6 scor general, formația nord-irlandeză Derry City a pierdut prima manșă din turul al doilea cu 0-9 în fața lui Anderlecht. Așa că și-a inundat terenul înaintea returului și n-a mai vrut să joace. Nici CCA București, Steaua de astăzi, n-a vrut să dispute un retur în Cupa Campionilor Europeni. În 1960, în turul preliminar, „militarii” au pierdut prima manșă pe teren propriu, 0-3 cu Spartak (actuala Hradec) Kralove. Conducerea de partid și a armatei n-au mai vrut să trimită echipa pentru retur în Cehoslovacia, de supărare că se pierduse primul meci. S-a implicat inclusiv președintele Federației de atunci, Alexandru Bîrlădeanu (fost președinte al Senatului României după 1990), care, după ce naționala ratase calificarea la Euro 1960, a desființat-o vreme de un an, și astfel reprezentativa n-a participat la calificările pentru Chile 1962.
Șanse pentru cei mai mici Desigur că sistemul competițional din secolul trecut oferea și scoruri astronomice uneori, când forțele Europei întâlneau echipe mici. În 1969, Leeds trecea în dublă manșă cu 16-0 de Lyn Oslo, iar Feyenoord depășea cu același scor general pe KR Reykjavik. Dar același sistem oferea și surprize, așa cum a fost în 1967 prezența în semifinale a bulgarilor de la ȚSKA Sofia, care au fost eliminați de Inter abia după loviturile de departajare.
Bulgarii jucaseră tur preliminar cu Silema Wanderers, apoi a urmat Olympiacos, Gornik Zabrze și Linfield, în același an în care Ajax a eliminat-o pe Liverpool în turul al doilea, iar Inter pe Real Madrid în sferturi. Poate că noi înțelegem mai bine epoca aceasta, devenită deja romantică, Steaua reușind să câștige competiția și să joace încă o finală. Dar, cum ar fi să ne imaginăm astăzi dueluri precum Jeunesse Esch – Liverpool, cu o primă manșă încheiată 1-1, în Luxembrug, cum s-a întâmplat în 1973?
Practic, actualul format al competiției elimină orice risc de surpriză și orice poveste excepțională. Desigur, sunt mai multe meciuri de văzut, iar Real Madrid – AC Milan va fi întotdeauna de un interes incomparabil cu un, să zicem, Real – FC Valletta. Dar echipe precum cea din Malta nu mai au azi nicio șansă de a juca un mare meci în istoria clubului. Astfel de formații își cunosc oricum locul și n-ar emite pretenții, dar actualul sistem le omite deliberat, trimițându-le în anonimatul campionatelor interne. Și nu e deloc ceva personal, e doar o chestiune de afaceri. Romatismul a murit deja în fotbal.
articol scris de Cosmin STĂ‚NILOIU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER